REVIEW Anthem – Cum șase ani de muncă s-au dus pe apa sâmbetei

Am jucat în Anthem în alpha și în beta și după ce s-a lansat. După fiecare sesiune am sperat ca jocul să se îndrepte, însă nu a fost așa.

În urma sesiunii de joc open demo (beta), notam într-un articol PLAYTECH că jocul suferă de disonanță cognitivă din cauza modului în care este structurat.

Cei de la Bioware (influențați sau nu, presați sau nu de EA) au ales să transforme un sci-rpg precum Mass Effect (care s-a bucurat de un succes important) într-un joc online de tip live service (adică o metodă mai bună de a face mai mulți bani pe o perioadă îndelungată) și așa a ieșit Anthem, după șase ani de muncă.

Acesta este un looter shooter ce se aseamănă cu Destiny sau cu The Division, dar, în opinia mea, nu este la fel de bun.

Cei de la Bioware au ales să îmbine povestea și stilul role-playing cu modul de joc online, ceea ce poate suna bine în teorie, dar în practică nu este chiar așa. Drept urmare, jocul este împărțit în două: modul third-person shooter în lumea pe care o împarți cu alții și modul first-person atunci când vorbești cu NPC-urile și când primești misiunile, unde ești singur cuc.

Atunci când ești în modul first person, fiecare persoană este în lumea lui, populată doar de NPC-uri, fără a vedea vreo altă persoană reală. Practic, aici jocul se comportă ca unul single player. Numai că, atunci când treci să faci misiunile, jocul te „obligă” să le duci la capăt alături de alte persoane (care și ele au aceeași misiune ca și tine).

Poți să faci misiunea de unul singur, dar mai bine o faci cu alții pentru că astfel primești mai multă experiență și dacă joci pe hard primești un loot (arme, armuri) mai bun.

Aici este o problemă la nivel narativ (disonanța cognitivă). În orașul Fort Tarsis sunt singurul care poate duce la îndeplinire o misiune, iar când pornesc să rezolv problema găsesc și alții care fac același lucru. Este o problemă destul de gravă, din punctul meu de vedere pentru că dacă elementul de poveste nu este realizat bine, atunci Anthem își pierde jumătate din valoare.

În unele misiuni mai este menționat faptul că „cineva de la tine din echipă a făcut X” sau în anumite cut-scene-uri vezi și alți jucători cu tine, undeva în fundal, dar asta nu rezolvă problema.

Cum e povestea? Nu am o concluzie pentru tine pentru că nu am terminat jocul. De ce? Din cauza unor misiuni idioate care te obligă să-ți pierzi vremea în loc să te distrezi.

Nu pot să mă pronunț în legătură cu calitatea narativă a jocului, dar am jucat cam jumătate din poveste și pot să spun că nu am fost impresionat.

Misiunile idioate care-ți arată de ce Anthem nu e un joc Bioware

Planul meu inițial era de a juca mai mult timp Anthem, de a vedea cum este „endgame”-ul și ce faci după ce termini povestea. Planul mi-a fost dat peste cam de o misiune care m-a făcut, pur și simplu, să renunț la joc.

Prima misiune buclucașă este una care apare destul de devreme. Ți se cere să vizitezi patru morminte a unor foști eroi. Numai că intrarea îți este permisă doar dacă îndeplinești anumite praguri artificiale precum: adună 30 de plante, găsește 30 de comori, ucide 35 de inamici cu o anumite abilitate și așa mai departe.

Asta înseamnă să-ți pierzi timpul în „freeplay” căutând cai verzi pe pereți în loc să faci misiuni. După ce am „vânat” world events am reușit să obțin mult căutatele comori am continuat povestea.

După alte câteva ore de joc mi s-a cerut să obțin o anumită resursă tot din „freeplay”, adică tot să-mi pierd vremea în loc să fac misiuni narative. Am acceptat și am pierdut vreo două ore căutând Titani pentru ai ucide ca să iau acea resursă. Am căutat pe internet locuri unde acești Titani apar pe hartă mai des ca procesul să fie mai rapid, dar eu nu i-am găsit. Atunci am decis să nu mă mai joc.

Eu nu înțeleg de ce au ales să facă asta având în vedere că interesul Bioware nu este să te facă să pierzi vremea ca să plătești abonament (cum e cazul World of Warcraft), ci să te distreze ca să petreci mai mult timp în Anthem ca să cheltuiești bani pe obiecte.

Gameplay-ul fun. Misiuni repetitive

Odată ce ai pus costumul pe tine, jocul devine foarte distractiv. Este absolut satisfăcător să zbori în lumea dezvoltată de Bioware. Zborul poate fi folosit ca mijloc de deplasare, dar și în luptă, te poți feri de focul inamicilor, poți să planezi deasupra lor în timp ce dai cu rachete în ei și așa mai departe.

Acest element de gameplay îi dă un plus de profunzime jocului și-l face să iasă în evidență față de restul jocurilor de acest gen. Pe lângă două arme, ai la dispoziție și trei abilități și o „ultimată”. Luptele sunt satisfăcătoare și mi-a plăcut să joc cu trei dintre cele patru clase din joc.

Am jucat ca Ranger, Storm și Colossus și pot spune că sunt bine gândite și îndeajuns de diferite încât să nu te plictisească. Rangerul este tipul care se bazează mai mult pe arme și pe explozii și are un stil de gameplay mai static, Storm este o plăcere (preferatul meu) și vei arunca cu foc, gheață, electricitate ca să-ți distrugi inamicii, iar Colossus este un colos menit să protejeze echipa și să facă față atacurilor. Colossus este masiv și se simte altfel față de celălalte clase, și în luptă și când zboră. Mai este și Intercepter, un costum care se bazează pe atacurile de aproape și mai puțin pe arme. Nu am avut ocazia să-l încerc.

Deci, de împușcat se împușcă bine, de explodat, la fel de bine. Totuși, misiunile sunt asemănătoare și repetitive: mergi acolo, ucide creaturi, așteptă/apără pe cineva de creaturi, mergi în altă parte, ucide o creatură mai mare pe care trebuie să o împuști mai mult timp și așa mai departe

Bănuiesc că așa stau lucrurile tot jocul. Până la urmă, scopul Anthem este să omori creaturi ca să iei echipament mai bun cu care să ucizi creaturi și mai tari ca să primești echipament și mai bun și tot așa.

Arta dialogului este bine reprezentată în noul titlu Bioware

Ce pot să laud la Anthem este frumusețea acestuia: jocul arată foarte bine, costumele sunt foarte detaliate, exploziile și efectele speciale sunt excelente și este o plăcere să te plimbi prin Bastion (spațiul în care are loc acțiunea).

Lumea din Anthem nu este foarte stabilă din punct de vedere meteorologic și se întâmplă destul de des să dai peste furtuni, ploi violente, iar acele momente sunt excelente (fps-ul îmi scade cu vreo 20 de frame-uri, dar merită). Totuși, pe cât este de frumos este să explorezi lumea plină cu cascade, grote și păduri dese, pe atât este de plictisitor.

Am simțit că lumea nu are personalitate. Nu aș putea să-ți semnalez o zonă distinctă. Cam totul e verde și înconjurat de stânci foarte înalte. Și în Fort Tarsis sunt probleme. Orașul nu este pe atât de impresionant pe cât de aștepți și este compus doar din câteva străzi. Pare mai degrabă un studio de filmare decât un loc real.

Lumea, ficțiunea, construită de Bioware pentru Anthem nu este pe atât de bine construită pe cât mă așteptam. Jocul îți dă câteva informații despre lume, despre cine sunt băieții buni, cine sunt băieții răi și așa mai departe, însă dacă vrei să te simți într-o lume reală trebuie să petreci mai mult citind diferitele materiale strecurate în lumea virtuală.

Ceea ce este bine, dar nu un mod ideal de a livra o poveste într-un joc video. Dacă de poveste am fost dezamăgit, de personaje nu. Măiestria studioului în a crea personaje este prezentă și aici și mi-a plăcut faptul că acestea se simt distincte, au propria poveste (backstory) și dialogurile sunt foarte bine realizate.

O să redau aici o porțiune de dialog amuzant în timpul unei misiuni:

“If you gonna make me go searching through poop, I’m gonna be pissed”

“First of all, the scientific term is fecies and second of all, the target is moving. What kind of weird shit do you have?”

Anthem are șansa de a deveni un joc decent prin patch-uri, dar nu mai mult

Totuși, cam asta pot să zic de bine despre joc: gameplay fun și dialog bine scris și bine livrat. Anthem are și alte probleme (zeci de ecrane de loading screen), dar poate mai important este că dobândirea de echipament nu este interesantă.

Omori creaturi și apar niște elemente grafice care-ți indică că ai primit un obiect, dar nu știi ce e și nici nu-l poți echipa decât atunci când ai ajuns în oraș. Aș fi vrut, de asemenea, să pice mai multe elemente pentru armuri, nu doar arme, ca să-mi pot personaliza mai bine costumul.

În al doilea rând, lumea pare pustie, iar atunci când joci cu alții nu este încurajată interacțiunea. În toate misiunile pe care le-am jucat nu am schimbat un cuvânt cu nimeni.

În al treilea rând, am înțeles că situația în “endgame” nu este bună deloc și că în acest moment nu merită să iei echipament de Grandmaster 2 sau Grandmaster 3 pentru că este prea dificil de obținut, iar recompensa este prea mică.

În timpul testării, pe PC, nu am întâmpinat probleme grave (am dat peste câteva bug-uri, dar nimic extraordinar) și, în general, jocul a rulat bine pe un sistem format dintr-un Ryzen 5 1500x, 16 GB RAM și un GTX 1080 (peste 40 fps-uri, constant, la setări grafice ultra).

Totuși, se pare că aș fi un fericit. Versiunea de PS4 are probleme mari și jucătorii au parte de crash-uri dese. Mai mult, unii dintre ei au raportat că jocul face PS-ul să se blocheze și să nu mai funcționeze. Drept urmare, Sony chiar le-a oferit banii înapoi unora dintre jucători. Unele patch-uri vor face jocul mai bun, dar unele elemente, ce aparțin de structura jocului, nu pot fi schimbate, iar asta nu este o veste bună pentru Bioware și EA.

Poate la un moment dat mă voi întoarce să termin povestea Anthem, dar nu în viitorul apropiat, mai ales că se apropie alte jocuri precum The Division 2 sau Sekiro: Shadows die Twice ce se anunță a fi mai bune. Poate mă întorc pe la vară când e secetă de jocuri.